Asezat in partea de sud-vest a tarii, in sud-estul judetului Dolj, nu departe de confluenta Jiului cu Dunarea, orasul Bechet – localitate ce dateaza inca din epoca neolitica, se afla la 67 km distanta de Craiova , 45 km de Corabia, si 95 km de Calafat.
Orasul Bechet se afla la intretatierea paralelei de 43 0 47’ latitudine Nordica si meridianul de 23 0 57’ in emisfera rasariteana, invecinandu-se la est cu Comuna Calarasi, la sud cu fluvial Dunarea, la vest cu Comuna Ostroveni, cu vestitul -Drum al robilor -, iar la nord cu Listeava si Ogrinul strabatut de – Drumul sarii – ce aducea pe vremuri, in portul Bechet de la Ocnele Mari sarea – pentru negotul cu tarile vecine.
Urmele arheologice descoperite la Bechet atesta ca pe acest teritoriu s-au succedat populatii inca din neolitic. Locuitorii practicau pescuitul, agricultura, cresterea vitelor, cunosteau olaritul, torsul, tesutul si cultivau vita de vie.
Situat la mare distanta de Craiova (67km), Calafat (100km) sau Corabia (44 km) Bechetul s-a dezvoltat social si economic datorita drumurilor ce treceau pe aici si portului prin care sarea, cerealele, ceara, apoi lemnul au fost exportate din Valahia Mica.
Se facea comert cu Grecia antica, in renumitele amfore de Rhodos, cu Imperilu Roman, au urmat popoarele migratoare iar in Evul mediu seicile turcesti incarcau produse din Schela Ciobanul.
Bechetul este amintit de Bela al VI-lea (1247), de Vlaicu I (1364) prin pescarii. In timpul lui Mircea cel Batran incepe exportul cu sare pe la Bechet (Drumul Sarii) de la Ocnele Mari – Ramnicu Valcea, caracal, damian, Ogrin.

• 1444 – Iancu de Hunedoara trece prin Bechet, stationeaza o saptamana cu trupe militare;
• 1480 – Basarab cel Tanar confirma manastirea Tismana si ballta Jietu si vama de pe Jiu;
• 1598 – Mihai Viteazu trece prin Bechet pentru a ocupa Rahova;
• 1642 – Matei Basarab atesta Bechetul ca localitate prin pisania manastirii Sadova cu denumirea de Ciobanul;
  Locuitorii Bechetului erau alcatuiti din oameni de tara, din turci, greci, sarbi si alti oameni straini. Cultivau garu, mei, orz, ovaz, canepa, in si din vremea lui Serban Cantacuzino porumbul. Locuintele erau bordeie sarace cu mobilier simplu.
• 1718 –1831 sub dominatia austriecilor Bechetul se numea Vama Oreava
• 1724 – pasa Mustafa comunica – nu se pot face instalatii de pescarie in apa Dunarii, se poate insa pescui din barci;
• 1778 – harta lui Bauer fixeaza satul Obanul (Ciobanul) la gura Jiului;
• 1810 – Tudor Vladimirescu trece in Rahova pe la Bechet iar mai tarziu Iancu Jianu poposete prin imprejurimi;
• 1810 – exista un pichet militar;
• 1831 – harta cu Bechet 88 gospodarii (114 familii), mahalalele Jai, Nasap, Varati, apare cantarul de sare;
• 1845 – Bechetul este proprietatea Schitului Roaba cu 120 case de lemnsi o biserica Sf. Gheorghe;
• 1850 – moara Popii
• 1851 – Bechetul este inzestrat cu perigovor (obor de cereale) ;
• 1853 – se construieste prima scola;
• 1863 – sunt improprietariti 145 tarani si 2 preoti;
• 1864 – Bechetul devine comuna rurala;
• 1868 – sunt transporate prin port 1800000 ocale de sare, cele 3 camere
  carantinesti din port se dau pentru a servi biroului vamal, se hotaraste – facerea unei sosele din sat pana in port, care se va realiza in 1870;
• 1871 – se construieste noua biserica cu hramul Sf. Gheorghe;
• 1873 – guvernul decide infiintarea unui oras in Bechet;
• 1877 – 21 aprilie, 11 mai, 14 iunie, 28 noiembrie – lupte cu turcii pentru cucerirea
  independentei;
• 1879 – Jiul isi formeaza o noua albie, sunt improprietariti o parte din localnici – din
  Insuratei;
• 1881 – deschiderea unui stabiliment in port;
• 1882 – infiintarea oborului de cereale;
• 1889 – o noua improprietarire;
• 1894 – se construiesc un local propriu al primariei si o scoala;
• 1899 – populatia Bechetului era de 1169 suflete (587 barbati si 582 femei) la o
  suprafata de 2040ha;
  13
• 1904 – se cere din nou regelui sa declare Bechetul oras;
• 1906 – se construieste spitalul de stat si se stabileste infiintarea orasului Bechet pe platoul de miazanoapte (250ha; sediul plasei Jiul de Jos se muta de la Bechet la Gangiova;
• 1910 – existau 9 banci, 7 carciumi, 2 lipscani, 4 macelari, un lumanarar, 3 croitori, 3 zarzavagii, un tinichigiu, 2 caldarari, 5 brutari, 2 pescari, 18 cerealisti, un farmacist, 3 lemnari, 4 fierari, 6 cizmari, o fabrica de ape gazoase, un arendas, 3 caramidari, o boiangerie, un chiristigiu, 7 ateliere de fierarie, o masina de treierat, o moara;
• 1934 – 7 petromaxuri pentru iluminat public;
• 1935 – carciuma si cantina pentru muncitori in port;
• 1930 – 1937 – in Bechetul Vechi functionau prefectura, judecatoria, farmacia, posta,
  portul, balciul de primavera (21 mai);
• 1937 – cele doua orase cu numele de Bechet se unesc;
• 1939 – construirea baii comunale;
• 1942 – primarie in Bechetul Nou – 2500 locuitori;
• 1944 – 28 – 29 august vasele de razboi germane au distrus sau avariat in port –
  serviciul hidraulic si silozurile, locuintele, vama, birourile, pontonul, magazia si observatorul pichetului de graniceri;
• 1949 – reinfiintarea cooperativei de consum Unirea;
• 1955 – caminul cultural si cinematograful;
• 1958 – uzina electrica, parcul Dunarea, teatrul de vara, magazinul universal.
  La Muzeul Olteniei din Craiova sunt dovezi arheologice care demonstreaza ca pe vatra Bechetului omul locuia permanent inca din neolitic; ca aici se practica de mii de ani pescuitul, agricultura, cresterea vitelor, torsul, tesutul, olaritul. Prin sec II i. Hr. locuitorii faceau parte dintr-un trib de daci numiti suci, al caror nume aminteste de cetatea Sucidava, stravechiul nume al Celeiul de astazi. Dupa infrangerea lui Decebal, Bechetul pastreaza tutela romana si ajunge una dintre cele mai infloritoare asezari de la Danubius, alaturi de Dabuleni, Ianca, Potelu. Aici era un castru roman (Ogrin) si tot de aici pornea in sus pe Jiu unul din marile drumuri romane ce unea Dunarea cu Transilvania; un alt mare drum trecea de la Islaz catre Drobeta incrucisandu-se cu celalalt la Bechet.
  Nu s-a putut stabili ce nume a purtat in epoca daco-romana aceasta asezare desi din castrul de aici se pastreaza peste veacuri ramasite de ziduri, ceramica, monede. Sub stapanirre romana pana in sec. V d.Hr. – sub dominatia Imperiului Roman de Rasarit , ca si Sucidava, si de abia in sec. VI d. Hr. avarii si slavii distrug castrul. Oamenii locului se ascund de valurile migratorilor prin zavoaiele salbatice, prin papurisurile si padurile de nepatruns, prin grindurile mereu inundate de ape, aici la varsarea Jiului in Dunare; pana azi dainuie amintirea acelor vremi in denumirea unui sat din apropiere – Ascunsa. De abia de prin sec XIV – XV avem primele inscrisuri ale locului, pe vremea domniei lui Vladislav I ( Vlaicu) (1367 – 1377) si Basarab I (Tepelus ) (1477 – 1481) prin care se confirma manastirilor Vodita si Tismana venitul unor Balti cu peste de pe aici.
  Viata acestei localitati infloreste datorita sarii. Nu numai pentru ca nenumaratele pescarii dunarene aveau nevoie de sare ci si pentru ca acest mineral devine foarte cautat la export. Pe vremea lui Mircea cel Batran (1386 – 1418) se deschid salinele de la Ocnele Mari si imediat se aseaza un nou drum spre Dunare. Este – marele drum al sarii – care urma traseul Ocnele Mari, Ramnicu Valcea, Caracal, Damian, Bechet; aici se deschide un punct de vama , schela (port), se aseaza un cantar, caci peste vadul Dunarii intre Bechet si Rahova incep sa treaca spre Balcani, sudul Europei si chiar spre Asia Mica tot mai mari cantitati de sare.
• Prin secolele XVI – XVIII – Ciobanu, cum se numea pe atunci devine scena unor lupte antiotomane; la 1598 trupele lui Mihai Viteazu trec pe aici si ocupa Rahova; in vremea domniei lui Matei Basarab – dupa cum se afla in pisania manastirii Sadova – au loc la schela Ciobanului doua mari batalii cu turcii. Pe vremea lui Constantin Brancoveanu (1688 – 1714) cronicarul acestuia, Antonio del Chiaro, cand face o harta strategica a Olteniei numeste asezarea tot Ciobanu; pe acea vreme Dunarea era supravegheata aici de doua caiace cu cate 28 vaslasi, cu tun, tunar, pilot si 1-2 ofiteri. Pe timpul stapanirii austriece asupra Olteniei ( 1718 – 1739) vama de la Ciobanu se numea Vama Oreava si era condusa de un vames care avea ca ajutor un calaras; pe vremea aceea pe langa vamile dunarene mai slujeau si martalogii, un fel de politai ce vegheau ca hotii sa nu treaca Dunarea.
• La sfarsitul secolului XVIII ciuma cea mare care a pustiit Craiova face ravagii si la Ciobanu. Nu dupa multa vreme asezarea este iarasi lovita de luptele din razboiul ruso-turc dintre anii 1805 – 1812; chiar Tudor Vladimirescu trece cu acest prilej prin Ciobanu, marsaluind cu pandurii sai. Se spune ca si Iancu Jianu la vreme de rastriste se ascundea prin zavoiele si baltile de nepatruns dintre Jiu si Dunare.
• In 1828 trec pe aici trupele ruse ale generalului Geissmar sosit sa atace reduta Rahova. In 1831 cand tarile romanesti erau sub administratie rusa – topograful Danilov intocmeste prima harta complete a Olteniei, pe ea trece pentru prima data denumirea de Bichet, devenita mai apoi Bechet; asezarea avea 88 gospodarii si 114 familii. Dupa care populatia creste vertiginos deoarece comertul Tarilor Romanesti se dezvolta exploziv si in acest port dunarean se aseaza multe familii de greci, bulgari, sarbi, turci.
• O mare importanta in inflorirea Bechetului a avut-o schela (portul). Se aduceau aici mari cantitati de sare, ceruta de mestesugurile si industriile in plina dezvoltare din Balcani, sudul si centrul Europei. Sarea de la Ocnele Mari era adusa in care ce mergeau in convoaie mari, pazite de carausi foarte bine inarmati, caci adesea aceste convoaie erau atacate de hoti.
• Batranii locului povestesc ca mai stiu de la parintii lor cum se transporta sarea, carele soseau de la munte trase fiecare de cate sase boi si la Bechet se opreau pe o colina, unde se afla cantarul de sare. Acesta era amplasat pe locul unde astazi este Scoala nr. 2. De la cantar sarea era descarcata din carele de convoi si transportata in port de alti carausi localnici; era incarcata in caiace care o duceau in susul si josul Dunarii.
• In anul 1848, din Bechet, sublocotenentul Zalic ridica o roata de soldati in urma unei scrisori primite de la Heliade Radulescu, Stefan Golescu, Cristian Tell si Popa Sapca – care a insotit Guvernul provizoriu de la Izlaz la Bucuresti. In 1866 , rascoala sutelor de graniceri de pe linia Dunarii, pornita din Mehedinti si extensa pana la Covurlui, a cuprins si Bechetul si asezarile din jur de unde – zeci de incorporate in compania punctului Bechet au reclamat Ministerului de Resbel ca nu li s-a dat si lor pamant conform legii rurale.
• La 7 mai 1866 cand batalionul de graniceri de la Bechet a fost chemat la Bucuresti ca sa depuna juramant de credinta noului rege, pazitorii de hotare s-au impotrivit, declarand – nu mergem ca noi am strigat credinta lui Cuza..cerem sa-ni se dea domn pe Ioan I si nu vrem pe Carol , pe care l-au pus ciocoii… Cand s-a ordonat adunarea granicerilor la Poiana, ca sa jure, totusi credinta noului domnitor venit din Germania, cei din Bechet refuza categoric sa se prezinte. Atunci este trimis in comuna neascultatoare un comisar al guvernului, care a fost imediat arestat. Toti granicerii din Bechet si imprejurimi s-au ridicat impotriva regelui strain, cu arma in mana, capitanul Leurdeanu avand de gand sa actionieze, cu ajutorul turcilor, pentru reasezarea pe tron a lui Cuza.
• Pe la 1869 se construieste mult la Bechet – cladiri portuare, capitaine, birou vamal, magazii, depozite, cheiuri. Asezarea prospera are sporite pretentii de viata mondena. La Bechet moda tine pasul vremii ca la Craiova si Bucuresti. La 1 mai 1873 Monitorul Oficial publica o lege prin care se hotara infiintarea orasului Bechet. Se ridica un impunator local pentru primarie. Sunt chemate trupe de teatru vestite in tara, care dadeau adeseori spectacole mai intai la Bechet si apoi la Craiova. Mereu vine aici celebra trupa de actori allui Teodor Teodorini, ctitor de teatru romanesc. Maestrul Teodorini obisnuia sa angajeze figuranti din localitatile in care-si prezenta spectacolele.
• Inginerii topografi au ajuns la concluzia ca pe solul Bechetului nu se poate construi, pamantul fiind supus inundatiilor si instabilitatii, datorita apelor freatice; asa ca in ciuda Decretului din Monitorul Oficial, aspiratia localnicilor de a face din asezarea lor o urbe a ramas un vis neimplinit.
• În prezent Oraşul Bechet se compune dintr-o singură localitate – Bechet.
• Localitatea Bechet a fost declarată oraş prin Legea nr. 83 – 2004.

Sursa: PUZ Bechet-BIROU DE ARHITECTURA NICOLETA PARVANESCU P 3880 / 22. 04. 2002